La fel ca si milioane de oameni am fost adus la masina intr-o cutie de metal confortabila de controlul exploziei a sucului de dinozauri de 60 de milioane de ani vechime, numim asta petrol.
Am evitat traficul neasteptat din calea mea multumita unor masini zburatoare ce orbiteaza pamandul, ce a vorbit unui supercomputer de metal si sticla din buzunarul meu, ce este mai mic ca un sapun, numim asta un telefon.
Supercomputerul din buzunarul meu este bineinteles conectat wireless la intreaga cunostinta a umanitatii. Intreaga cunostinta a umanitatii, este desigur, gratuita. Si poti gasi toate acestea la fel de repede cum scrii un mesaj.
Nimic din aceste lucruri nu mai este interesant acum. La munca ajut la realizarea de software, care sa spunem asa, sunt capabil sa ajut vietile oamenilor sa beneficieze in majoritatea timpului gandind, si ocazional apasand niste butoane la suprafata. Cumva sunt platit pentru acest lucru.
La supermarket, caut banane, ce au fost transportate 5 mii de mile pentru comoditatea mea, insa au ramas proaspete, gustoase, si atat de ieftine incat nici nu vei observa. Ma bucur de mancare, fara sa ma gandesc la posibilitatea de a fi toxic, cu boli sau fatal. Cumpar un pui grasut, delicios, biprodusul a miilor de ani a reproducerii atente si las masinile sa-mi scaneze alegerile cu o raza de lumina si le platesc cu o bucata subtire de plastic. Daca raman fara bani, sunt multe industrii care se intrec in a-mi imprumuta bani, pentru un pret.
Cel mai bun din toate, eu realizez, ca am un loc printre toate aceste minuni si au fost oamenii din jurul meu. Calatoria mea la supermarket a ajutat sa angajeze sute de oameni sau mai mult, de la bucatari la ingineri. Cativa din acesti oameni au jobul vietii lor, insa impreuna suntem mai prosperi si oportuni decat cand ne construim propriile si ne cultivam legumele din propriile curti.
Daca esti capabil sa citesti asta, traiesti in cel mai nemaipomenit timp imaginabil. Si cel mai amuzant lucru este, ca majoritatea dintre noi nici macar nu observam.
Lasă un răspuns